lundi 22 mai 2017

Nietzsche – primul sejur la Nisa şi „Aşa grăit-a Zarathustra”


Der Wanderer
Um Mitternacht war es, da nahm Zarathustra seinen Weg über den Rücken der Insel, dass er mit dem frühen Morgen an das andre Gestade käme: denn dort wollte er zu Schiff steigen. Es gab nämlich allda eine gute Rhede, an der auch fremde Schiffe gern vor Anker giengen; die nahmen Manchen mit sich, der von den glückseligen Inseln über das Meer wollte.”
[Friedrich Nietzsche – Also sprach Zarathustra / Ein Buch für Alle und Keinen (Dritter Theil)]


Crestele munţilor, zorile, marea, portul, corăbile, „insulele preafericite”: Nisa văzută de Nietzsche. Căci partea a treia a celebrei „Aşa grăit-a Zaratustra / O carte pentru toţi şi pentru niciunul”, parte al cărei prim capitol este Der Wanderer / Le voyageur / Călătorul, a fost redactată la Nisa.


«Le voyageur
 Il était minuit quand Zarathoustra se mit en route par-dessus la crête de l’île pour arriver le matin tôt à l’autre rive : car c’est là qu’il voulait s’embarquer. Il y avait là une bonne rade où des vaisseaux étrangers aimaient à jeter l’ancre ; ils emmenaient avec eux les habitants des îles bienheureuses qui voulaient passer la mer. »
[Frédéric Nietzsche – Ainsi parlait Zarathoustra (troisième partie ; traduction Maurice Betz)]


Nietzsche soseşte pentru prima dată la Nisa, venind de la Genova, pe 2 decembrie 1883.
După numai două zile, îi scrie prietenului său, compozitorul Peter Gast (pe adevăratul său nume, Heinrich Köselitz):
„Partea franceză a Nisei îmi este insuportabilă şi formează aproape o pată în această splendoare meridională.”


Călătorul
„Era în miez de noapte, cînd Zarathustra se porni la drum peste spinarea muntelui, ca să ajungă‑n revărsatul zorilor pe ţărmul celălalt: voia să ia de-acolo o corabie. Era într-adevăr acolo o bună radă, unde chiar şi străine nave ancorau prea bucuros, care luau cu ele pe cei care voiau să plece din Insulele Fericite şi să străbată marea.” (traducere Ştefan Augustin Doinaş)


Peste alte patru zile, pe 8 decembrie 1883, Nietzsche îi scrie lui Franz Overbeck, fost coleg profesor la Universitatea din Basel:
„Am întâlnit noul meu pământ despre care nimeni nu ştia încă nimic; acum, evident, trebuie să-l cuceresc pas cu pas.”


Se instalează mai întâi în apropierea portului, pe rue Catherine Ségurane, la nr 38:
„Am închiriat ceva aici, în cartierele cele mai vechi ale oraşului; iar aici când trebuie să vorbeşti, trebuie să o faci în italiană; parcă ai fi într-o periferie a Genovei.”
(Scrisoare către Peter Gast, 4 decembrie 1883.
Notă: Nisa a fost ataşată Franţei în 1860.)


Clădirea de pe 38, rue Ségurane mai există şi azi, dar a fost refăcută în 1905. O placă de marmură, lângă intrare, informează:
„Aici, pe 2 decembrie 1883, Frédéric Nietzsche îşi începu sejururile sale la Nisa.”


După câteva săptămâni petrecute iarna la Nisa, Nietzsche scrie în ianuarie 1884:

„Wenn ich dem Meere hold bin und Allem, was Meeres-Art ist, und am holdesten noch, wenn es mir zornig widerspricht: Wenn jene suchende Lust in mir ist, die nach Unentdecktem die Segel treibt, wenn eine Seefahrer-Lust in meiner Lust ist: Wenn je mein Frohlocken rief: "die Küste schwand, - nun fiel mir die letzte Kette ab - - das Grenzenlose braust um mich, weit hinaus glänzt mir Raum und Zeit, wohlan! wohlauf! altes Herz!"...”
[Friedrich Nietzsche – Also sprach Zarathustra / Ein Buch für Alle und Keinen (Dritter Theil, Die sieben Siegel, 5)]


« Si j’aime la mer et tout ce qui ressemble a la mer et le plus encore quand fougueuse elle me contredit: Si je porte en moi cette joie du chercheur, cette joie qui pousse la voile vers l’inconnu, s’il y a dans ma joie une joie de navigateur: Si jamais mon allégresse s’écria: ”Les cotes ont disparu – maintenant ma dernière chaîne est tombée - l’immensité sans bornes bouillonne autour de moi, bien loin de moi scintillent le temps et l’espace, allons! en route! Vieux coeur!”… »
[Frédéric Nietzsche – Ainsi parlait Zarathoustra (Troisième partie, Les sept sceaux, 5 ; traduction Maurice Betz)]


„Dacă mi-e dragă marea şi tot ce-i este asemănător şi dacă-mi este şi mai dragă cînd mi se‑mpotriveşte mînioasă: dacă se-agită-n mine plăcerea căutării, ce-mpinge către insule necunoscute corăbiile, dacă-n plăcerea mea e o plăcere de explorator: dacă vreodată am strigat în culmea bucuriei: „Uscatul a dispărut — acum m-am smuls din ultima verigă  nemărginitul mugeşte-n jurul meu, timpul şl spaţiu-mi strălucesc în zare, curaj! curaj! bătrînă inimă!" ...”
[Friedrich Nietzsche – Aşa grăit-a Zarathustra. (Partea a treia, Cele şapte peceţi; traducere Ştefan Augustin Doinaş]


După două luni petrecute la Nisa, în februarie 1884, Nietzsche îi scrie unei vechi prietene, Malwida von Meysenbug (se întâlniseră în 1872, cu ocazia punerii pietrei de temelie la Festspielhaus de la Bayreuth):
„Nisa este primul loc care îi face bine în mod evident capului meu (şi chiar ochilor mei!) şi sunt furios că am aflat aşa de târziu de acest loc.”


Bibliografie
Renaud Denuit – Nietzsche-à-Nice; Petit traité de logique européenne, Editions Mois, 2005.
Patrick Mauriès – Nietzsche à Nice, Gallimard, 2009.
Yves Séméria – Les saisons niçoises de Frédéric Nietzsche, Les Editions Ovadia, 2010.